18 decembrie, 2013

18... dar ?


ei bine.... habar n-am ce vreau sa scriu, ce cuvinte sa folosesc... dar ceva in mine striga si ma trage de maneca sa fac asta ...simt nevoia , impulsul, dorinta de a "sarbatorii" ceva prin aceste randuri. Si cum acest "ceva" e ...unic , mi-e greu sa ma abtin sa scriu intrun stil mai literar ...si nu-mi convine

si ca sa scap, sa ajung totusi sa exprim ce vreau fara sa ma lovesc de un zid stupid in calea intalnirii cu acele cuvinte ideale , pe care oricum nu le vreau acum, o sa -mi imaginez ca-ti scriu doar tie !

nu-mi aduc aminte cum eram in vremea aia, inainte sa schimbam o gluma despre doi caini care treceau pe langa noi si sa ne indragostim pe loc; nu stiu ce tampenii aveam in cap pe-atunci, ce doruri, ce idei; nu stiu daca eram constient de ce mi se intampla, daca imi puneam singur probleme in carca, daca sufeream de vreo durere imaginara sau data de viata. Nu mai tin minte, din pacate, multe lucruri ... dar stiu cum sunt acum. Si stiu ca nu mi-e complet bine fara tine .

...zambesc, traiesc, ma bucur, ma-ntristez, dar ............  Stiu ca inca te simpt vie in suflet , cuminte sau agresiva si stiu -pardon, cred, ca asta se va schimba intro buna zi, va ...disparea . Stiu ca viitorul nu contine nebunia noastra. Stiu ca te-am iubit, mult, ca m-ai facut fericit, ca te-ai sacrificat si ai luptat pentru noi, ca am dat-o-n bara pe ici pe colo, ca nu m-am bucurat mereu pe deplin de momentele in care ne pierdeam in acelasi suflu. Si-ti multumesc sincer pentru tot. NU regret decat ca atunci , cand s-a intamplat, nu mi-am dat seama ca te pierd cu lipsa mea de efort. Iarta-ma , te rog.

e un 18 decembrie ...indepartat ... totul pare o poveste. O poveste frumoasa de dragoste. O povestesc , foarte rar, dar foarte ...intristat, fara sa vreau. Imi lipsesti. Inclusiv asa cum esti acum. Mi-ar fi placut sa o strangem in brate amandoi acum pe Alma si sa ii sarutam ochisorii si obrajii si sa ne bucuram ca sunt 5 ani de cand ...te-am gasit, i-ar fi placut si ei, sunt sigur, dar... nu ma voi intrista deloc uitandu-ma la realitate , pentru ca , trecand peste visele neimplinite, prezentul tot e super frumos! Voi zambiti, si uneori surpind si eu acest zambet si devin fericit, imi rade sufletul de bucurie. Si asta, oricat de multi ani vor trece, se va intampla mereu. Eu... imi doresc sa crestem frumosi in continuare, indiferent de drumuri sa ne intalnim in rasetul fericit al Almei toti trei si sa traim , sa savuram viata, familia , atat cat putem .

Iubirea nebuna, curata si vesnica se strecoara printre pietre
ca apa de la munte
spre drumetii insetati.
Vor bea
si vor avea putere
sa urce
sa vada
sa creada
sa viseze
sa se-ntoarca 
cu bine
acasa . 

...desi casa lor e o lacrima 
ea nu e sarata :)

Happy 18th of december , Ione :*


10 ianuarie, 2012

. . .

http://www.trilulilu.ro/colectie/576703/anna_k/ba1e24a2432dff

03 august, 2011

nu am nimic de spus, doar... ca zambesc

in timp ce EA cea mica sculpteaza cu pasiune curata sufletul nostru...

zambim


si e... e bine :)

03 aprilie, 2011

pentru EA


http://www.facebook.com/photo.php?fbid=114019502011683&set=a.114019162011717.21710.100002109010703&theater

in rest, incep sa-mi dau seama cine sunt si
incerc sa imi fac viata mai frumoasa!

So help us all God :)

19 septembrie, 2010

Cine sunt? Nu te speria, nu urmeaza o intreaga dezbatere pe tema asta, plina de clisee oribile, dar jur ca habar n-am cine sunt!

S-ar putea ca aceste randuri sa fie ultimele... s-ar putea... "sa ma las de fumat"... cel putin in acest loc atat de vizibil...

De ce as vrea (am vrut? vreau?) sa imi impartasesc nebunia cu orice (ne)cunoscut care, printre click-uri si vorbarie inutile, nimereste aici?! Cand am pornit eu aceasta confesiune si de ce am continuat-o?

E bine sa vorbesti, dar de ce as mai vorbi cu tine, cand eu stiu sa imi raspund, singur, atat de frumos?

Nu ma incalzeste cu nimic, aparent!

Si daca to vrei sa stii ce se intampla cu viata mea, for fuck's sake, suna-ma, pentru ca jur, anul asta mi-a lipsit un telefon de la tine, un amarat de telefon care sa ma intrebe daca mai stiu sa traiesc!

Mai stiu, thanks for asking, cu greu, dar rezist!

Se intampla prea multe lucruri
STAI
NU TIE ti-este adresata partea asta, desi o gasesti AICI! Vreau sa imi scriu mie, poate asa o sa-mi gasesc puterea... fuck off, laugh, cry, but finally FUCK OFF!... sau da-i drumul dorintei de a ramane, ascult-o, foloseste-o si STAI!

Nu stiu ce se intampla cu mine... si spun asta intr-un moment (culmea) de maxima luciditate. Nimeni nu-i perfect (ti-am spus ca sunt pus pe clisee) ...dar nici chiar asa! Unde o sa ma duca toata nebunia asta? De ce nu o pot opri? De ce nu vreau sa o opresc? Ar trebui sa o opresc?(Ma refer la inclinatia mea spre imaginar in detrimentul a ceea ce GRESIT e numit "viata"!) NU! NU! NU!

Asta stiu eu sa fac cel mai bine, si daca tot am pornit pe drumul asta, ajuta-ma sa devin cel mai bun... abea atunci vom putea trai fericiti pana la adanci batraneti!

C'est tout!

Really, that's all!

Cu drag, si nici urma de dor,
Mircea Leonte

06 septembrie, 2010

pagina asta... e pentru tine

.

Intru seara in casa. Sunt obosit si mi-a fost frig. Pana apas intrerupatorul e intuneric. Ma asez sa mananc. Sunt inconjurat de o racoare puternica, specifica oamenilor ca mine. Ma doare stomacul si imi fug imagini (prea multe) prin cap. Cu totii facem greseli, insa unele dintre ele, desi in ochii nostri au o justificare perfecta, nu ne vor fi niciodata uitate. Tremur. Dar ma linistesc repede, stiind ca urmeaza sa vorbesc cu tine... sa ma suni! Si uit si de mancare, si uit si de pepenele de pe masa si sunt la un pas de a uita si de tigara! ...dar scurta migrena imi deschide ochii, aratandu-mi un telefon lasat singur, nebagat in seama, in celalalt capat al mesei. Imi amintesc acum ca tu, da, chiar tu, mi-ai spus foarte de curand ca nu mai vrei sa auzi de mine!

Ascult o falsa tacere si o falsa liniste.

Cine esti, cine ai fost si de ce nu pot sa-ti mai aud vocea calma si dragastoasa, intrebandu-ma:
- ce faci, honey?

Si astfel se nasc noi randuri, noi taieturi si noi randuri taiate. PAGINA ASTA-I PENTRU TINE! Eu nu mai scriu... tu nu mai citesti!

28 august, 2010

nici titlu nu mai am


Sunt intrun moment in care, am impresia, ma gadila inspiratia. Mi s-a parut mie ca in ultimele zile s-a dat la mine, dar am refuzat sa ma las prada mangaierilor sale parsive. Privirea ei o tradeaza, sigur ma va parasi exact inaintea unui orgasm.
Nu ar fi bine sa puteam uita ceea ce ne dorim , intro singura clipa? Sa ne asezam pe scaun, oftand, sa fumam o tigara , poate chiar sa gustam un gin, si la ridicare sa ne vedem de viata ca si cum nicio durere nu si-a ascutit unghiile de viata noastra. Da, asta vreau sa mi se intample azi... poate si maine... dar sigur ar fi bine daca ar incepe acum, pentru ca uite, deja am cerut un chibrit!
Viata mea se transforma intrun vis urat, mereu acelasi. Traiesc intrun vis si in acest vis tampit visez lucruri din ce in ce mai marunte. Incep sa ma pierd. Merg pe strada si pana nu-mi vad reflexia in vreun geam inaintez convins ca nu sunt decat o dara de miros lasata in urma de vocea unei fete ce obisnuia sa ma iubeasca. As spune ca am ajuns de unde am plecat, dar acel loc... nici el nu mai exista. Nu stiu unde sunt, cine sunt, ce fac si ce ma voi face, in ce sau cine am sa ma mai transform!
Imi este imposibil (si desi as vrea, nici nu incerc) sa meditez atat de tare incat sa ajung in starea de embrion, pentru a ma renaste mai curat, mai bun, mai indragit, din propria-mi mizerie!

...va mai amintiti cum eram, voi, ochi negrii superbi de bebelus?
Azi nu mai sunt acelasi! Dar voi, pe unde umblati si ce vedeti?
Nu va mai aduceti aminte de mine? Pentru ca jur ca mie imi lipsiti enorm!

...cu drag,
cel ce am fost,
cel ce , altul, voi fi!