Ma doare Romania

Au trecut 2 saptamani, draga jurnalule, de cand nu am mai vorbit. Am tot vrut sa iti scriu, sa te anunt de schimbarile din viata noastra, dar, iarta-ma, chiar nu am putut pana acum.

Am aterizat la ora 14.00, bucurosi ca suntem acasa, tristi ca suntem in Romania. Am trecut cu greu de cei  30 de taximetristi dispusi sa te si bata ca sa te urci in masina lor, si am pornit pe jos spre prima statie de autobuz. Inghesuiala, tipete, injuraturi, claxoane, mirosuri, nici urma de false politeturi. Metrou, graba, dureri de maini si spate de la imensele bagaje ( ca doar ne mutam din nou) , Gara de Nord, pierdut trenul, tigari, Mc, bere la doza si cipsuri luate pe fuga, prins la fix urmatorul tren. Compartiment la nimereala, atipit cateva minute, alte telefoane, frig, mutat in alt compartiment, singuri. Incercari de a rade, incercari de a fuma, incercari de a privi tzara prin geamurile jegoase, incercari de a nu ne intrista. Brasov, scos ursuletul din bagajul meu, taxi, sarut, dor de EA deja, primire calduroasa acasa. O sticla de gin, un prieten, doi prieteni, povesti de departe, pizda ma-sii, suntem ACASA.

Este astazi, draga jurnalule. Stau pe canapeaua din dormitor, cu EA in dreapta mea tinand in brate pernuta neagra luata de-acolo. Mai am o gura de vin rosu in pahar, dar nicio sansa sa termin de scris intro nota care sa-mi placa. Nu am voie sa fumez in camera, nu am voie sa stau toata noaptea treaz, nu am voie sa fiu singur, nu am voie sa mazgalesc peretii, nu am voie sa injur cand simt nevoia, nu am voie sa mananc doar tempeniile care-mi plac. Sunt trist, am probleme mari de rezolvat, nu mai am bani pentru inca un pachet de tigari, dar in continuare visez ca anul asta voi duce la bun sfarsit cele cateva proiecte. Incerc sa rememorez ultimele doua saptamani, sa iti spun si tie, dar nu gasesc nimic bun de povestit. Singura chestie ar fi..... MA DOARE ROMANIA, draga jurnalule, dar nu doar din cauza oamenilor de kkt, ci din cauza kktului in care se afla oamenii!

 

Nu stiu ce va urma...

A, era sa uit: am mai scris cateva pagini de roman! In scurt timp va fi gata, dar Dumnezeu stie cand il voi publica...

 

Stai, inca ceva: noi doi suntem fericiti, desi problemele isi fac de cap cu noi, ne iubim in continuare, si visam, si luptam, si speram, si credem, si vrem...!

Atat!

Stiu ca nu-ti place pagina asta, dar promit ca o sa-mi revin.

Sa-mi scrii!

 

OPEN YOUR HEARTS, WE'RE COMING HOME

Multumesc draga jurnalule, ieri ai reusit sa opresti putin ploaia asta englezeasca pe strada mea. Mi-ai adus cadoul pe care speram sa-l primesc de la tine si m-ai facut sa zambesc dintr-un colt al inimii.

R.M: “Salut! Am citit cu multa placere jurnalul tau (mi-ai trimis linkul).E absolut incredibil,m-a fascinat.Cred ca nu am mai citit niciodata ceva atat de profund si totussi simplu.Te felicit! M-ai impresionat,nu credeam ca esti atat de inzestrat.O sa mai citesc cu interes si placere. Mai vorbim...”

S.H: “Iti doresc si toate cele bune, Mircea. Am mai citit prin blogul tau, cand ai trimis linkurile. Mi-a ramas in minte expresia cu viata care ore te f....ute de iti provoaca orgasme continue ori iti sufli in bucile rosii de durere :-) ... “

A.N: “...pe o canapea murdara si imbibata de fum de tigare,sa ne linciurim in niste pahare de gin pe care as putea vedea si aprentele celor zeci de oameni care au baut din acest pahar(...)e o zi in care dorintele ar putea sa ti se indeplineasca,este ziua Ta de nastere dragule,multumeste parintilor tai dragi ca ti-au dat viata si saruta-ti frumoasa jumatate ca iti suporta iesirile de zi cu zi.”

L.C: “ Asta e o scrisoare mai moderna. Oarecum, imi pare rau ca esti la un mail departare, cand ai fi putut fi la o scrisoare. Dar asta e, distantele se maresc, nisipul se aduna in clepsidra, incruntarile de pe chipuri se inmultesc, noi crestem. Ne pierdem? (...) La multi ani. Am uitat cati ani faci, stiu doar ca ai o varsta frumoasa. Sper ca iubesti, ca traiesti din ce in ce mai frumos, ca inca visezi. Sper ca gresesti mai putin si ierti mai mult. Sper ca esti fericit…”

Si mai ales, iti multumesc din tot sufletul ca ai trecut si pe la EA si mi-ai luat cel mai de pret cadou posibil:

I.S: “ Si EA te iubeste si asa cum a facut-o si pana acum, va sta in continuare in stanga ta, privindu-te, scriind sau transcriind, admirandu-te, zambind sau plangand..mereu alaturi de tine. Va aprecia fiecare cuvant... se va bucura de fiecare litera... va pretui fiecare semn de punctuatie cu care vei "murdari" hartia alba..Pentru ca ea e..EA”

Acum, dragul meu jurnal, mai stai o secunda langa mine, ca sigur vrei sa auzi asta: (NU, nu te parasesc, nu tttttrrrrrremura asa! Cand vei citi asta, voi fi....nu stiu, undeva prin nori, privind-o pe EA cum isi face griji, tinandu-ma de mana, atipind de oboseala...asadar, nu o sa mai vorbim cateva ore, poate zile, dar promit ca iti voi spune ce m-a determinat sa fac asta!) :

OPEN YOU’RE HEART, I’M COMING HOME....and SHE's coming with me!

....pe curand... pe foarte curand, draga jurnalule !

Sti....mi-era dor de tine?!

inca un rand... s-au strans 22 deja

Draga jurnalule,

Nu-mi mai aduc aminte de cat timp ne cunoastem, cate tampenii sti despre mine si la cate schimbari ai asistat de-a lungul acestor secunde pe care le-am petrecut impreuna. Nu stiu sigur daca am apucat sa-ti spun ca visez sa public 3 carti, sa calatoresc in toata tara, in toata lumea, sa-mi deschid propria firma de publicitate care sa reziste pana voi ramane fara imaginatie definitiv ( e posibil? ), sa fac teatru in calitate de regizor pana ma va lasa fara respiratie, sa ajut oamenii de langa mine, sa o fac pe EA fericita, oriunde ne va duce potecuta asta atat de schimbatoare, sa fug de nebun, sa plang, sa urlu, sa spun porcarii noaptea la radio, sa beau gin si sa fumez in propria-mi cafenea cand toata lumea a plecat deja acasa, sa expun pe strazile din orasul meu, fotografiile facute cu inima si cu creierul asta tembel de-l detin de la o vreme...

Ah, draga jurnalule, chiar ma lasa memoria si nu reusesc sa-mi aduc aminte:

daca ti-am spus ca am gresit de mii de ori,

daca ai fost langa mine: cand m-am dat cu capul de pereti, cand mi s-au fugarit regretele acolo, in piept, unde le simt de obicei,

cand am ras pentru ca am simtit ca altfel o voi lua razna din cauza problemelor reale care imi alunga somnul mereu;

cand am pierdut,

cand am castigat...

da, mai ales cand am castigat.

Sti, mi-ar fi placut sa poti vorbi cu mine cand aveam chef de filosofeli inutile.

As fi avut nevoie de paginile tale sa ma inveleasca in diminetile in care as mai fi stat putin.

Mi-ar fi prins a dracu' de bine tacerea ta la sfarsitul fiecarui rand pe care l-am taiat de nervi pentru ca mi s-a parut ca n-a iesit bine...

Uite, draga jurnalule, ca am reusit sa murdaresc bunatate de pagini albe si tot n-am fost in stare sa-ti spun TOT ce-as fi vrut pana acum.

S-au strans 22 de randuri deja, o putem pune de-un manuscris draga jurnalule.

Stai, vreau sa te rog sa-mi iei un cadou... te implor, cauta undeva, oriunde si cumpara-mi... o sa ti se para stupid... dar sa nu te zgarcesti sa-mi iei de la anticariat... vreau sa-mi iei... cuvinte... cat mai multe... dar din suflet... cauta tu niste suflete, ca le cunosti deja pe toate si corupe-le sa-ti dea pentru mine cateva... sau fura-le... nu stiu, fa ce poti draga jurnalule si adu-mi cadou mii de cuvinte... sti... vreau sa le impart cu EA, pentru ca merita!

Multumesc, draga jurnalule!

P.S. Te iubesc! ( nu pe tine, pe EA )