23 martie, 2010

Eu ce ma fac, ca nu stiu sa fluier?!


As fi vrut sa nu mai scriu nimic cateva saptamani, sa ramana primul post-ul cu vestile legate de noua mea viata. Dar ma mananca degetele... e de la vreme, sigur o sa-mi treaca.

Ce te faci cand viata nu iti ajunge pentru toate visele?!

Am deja 22 de anisori ( da, “deja”, pentru ca ieri abea ce-mi inflorise parul de pe fata si ma laudam cu el), ma insor si o sa am si copilut. Trece timpul mult prea repede pentru mine. Cineva imi spunea  ieri ca ma grabesc, ca toata viata am fost un grabit. Asa e. Daca ramaneam in urma, ma mai astepta pe mine timpul? Ma mananca in fund uneori si scormonesc trecutul cu batul... dar mereu el ma musca de nas. Nu sunt sensibil, dar unoeri se strang atat de multe amintiri intrun singur om, incat... incat! Nu regret mai nimic din tot ce am facut, ci doar ce nu am apucat sa fac de teama.

Ne potrivim de minune, amandoi. Suntem, cum s-ar spune, pe aceeasi lungime de unda. Ma bucur ca tot timpul cand deschid gura, EA parca stie ce vreau sa spun...si invers. Imi place de mor faptul ca ne jucam cu imaginatiile noastre si ne facem planuri si vise care mai de care mai ...altfel decat cele obisnuite. Avem aceleasi gusturi, dar stim sa avem pareri diferite. Altfel ar fi periculos de banal.

O sa ma vopsesc albastru in cap ( o suvita, doua, trei) , inainte de cununia civila. EA iar s-a tuns, stie ca asa ma voi indragosti iar de EA... asa cum fac aproape in fiecare zi cand descopar ca e langa mine!

Vara trecuta am stat o noapte intreaga doar de dragul de a ne da seama ca semanam leit. Am rugat o prietena sa caute niste sticle in beci. Am cumparat lipici si diverse tampenii de la Creativ ( daca am avea noi magaziunl asta, ne-am muta acolo, cu tot cu Daria). Printre pahare de bere, rasete si tigari am reusit sa facem ce vedeti in poza de mai sus ( “click pentru a mari” ). Da, poti sa le cumperi draga jurnalule, dar o sa te coste ceva, pentru ca in vazele alea sta dovada vie ca eu si EA suntem facuti unul pentru celalalt! O sa intelegi tu mai incolo, cand o sa facem si magnetii de frigider :))

Cea mai mare problema pe care o avem este ca nu ne permitem, din o multime de puncte de vedere, sa facem toate tampeniile care ne trec prin cap! Sunt convins ca DOAR IMPREUNA vom reusi totusi sa invingem morile de vant si sa aratam lumii ca putem sa ajungem in panzele albe si-napoi... ca doar nu am luat-o razna degeaba... blogul asta e primul pas!

Stiu ca nu zic nimic nou sau “uau” in textul asta, dar te rugam sterge-te pe picioare inainte sa intri si sa lasi comentarii...

Sa lasi comentarii...

Lasi comentarii...

Comentarii...

 

18 martie, 2010

Asadar...


Este ora 04.30.

Stau pe canapeaua din noua "noastra" bucatarie.

Nici nu stiu daca as vrea sa dorm sau daca as vrea sa scriu.

"Avem" o biblioteca veche ( era un fel de dulap in perete ), pe care totusi am personalizat-o cum am stiut noi mai bine.

Stam aici de doua saptamani... poate chiar trei.

Suntem in Brasov de mai bine de o luna si totusi nu am gasit nimic bun de lucru.

Pana si in Anglia parea totul mai usor.

Nu stiu de ce, dar nu dormim deloc bine noaptea.

Patul "nostru" este mare, dar am reusit sa-l rupem oarecum, mutandu-l dintr-un loc in altul.

Tavanul e foarte inalt si contine un fel de bolta din bucati patrate de sticla verde. Nu mama, nu poate sa intre nimeni din pod peste noi.

EA e racita, dar nu vrea sa recunoasca...  banuiesc ca ii e frica sa mearga la doctor.

Mi-a dat sora-mea o sticla de "uzo" ( tampita bautura au inventat si grecii astia) , care are gust de menta, dar nu-mi pica deloc bine. N-o s-o beau... prea curand... nu pe toata.

Mai am ascunse, de catre mine de mine, doua tigari. Nu fumez acum pentru ca de duminica noapte ma doare capul mereu.

Duminica noapte am scris 8 pagini pentru "primul meu roman".

Ne-am mutat din nou impreuna. Era normal. Cand iti gasesti jumatatea tot ce poti face e sa iti petreci tot timpul alaturi de EA. Asta facem. 

De ieri avem net, mobil, de la Vodafone. Merge oribil. Vom renunta la el in a 9-a zi (din cele 10 pe care le avem la dispozitie sa hotaram daca semnam contractul sau nu) si vom sta dupa curul celor de la RDS pentru un net...teoretic mai rentabil ( nu neaparat mai bun).

Imi e putin rau.

Ma prefac ca stiu sa gatesc, dar imi dau seama ca pentru mine toate mancarurile se prepara la fel: pui ceapa la calit, adaugi ceva din carne si dupa tuflesti ori cartofii, ori fasolea, ori pastele, ori mazarea, ori orezul. Simplu.

In continuare ma doare Romania din cauza rahatului in care traiesc oamenii.

Ma oftic de mor ca in "primul meu roman" nu sunt in stare sa zic liber ce am de zis... nu vreau sa cred ca nu am nimic de zis!

Toata lumea care a venit in vizita a fost de-acord cu noi : "e super faina garsoniera asta a "voastra".

Ca sa vezi, e deja 04.50. De ce mi-a luat atat timp sa scriu, pentru ca nici macar nu am stat sa recitesc?!

Par trist? Sunt doar obosit de la prea mult nesomn... parca suna mai bine "insomnii". Sunt doar obosit de la prea multe insomnii.

Dean este un om foarte nehotarat, habar n-are cine e. Oare o sa fie fericit? 

EA mi-a adus si una dintre cele doua tigari "de rezerva".

Dean este personajul meu.

Amandoi am hotarat, foarte incantati, de cum va fi lansarea lui "18... dar mai creste". Doamne'ajuta sa fie cat mai curand si sa aiba succes.

Pauza, pentru ca nu pot scrie fara sa dau scrum pe laptop-ul ei.

Suntem amandoi in zodia varsator. Superba zodie. Dureroasa zodie. Nu puteam sa fim si noi mai normali, ce ne trebuiesc noua atatea vise, atata boemie, atata iubire, atat chef de a crea ceva?!

Nu, nu sunt suparat pe nimic... poate doar pe faptul ca nu cred ca o sa ne permitem sa ducem la bun sfarsit proiectele pe anul asta.

O iubesc, tot mai mult, desi am inceput sa par... nu stiu... cred ca "rece" ar fi cuvantul. Groaznic cuvant in contextul asta. 

Ma dor bucile de la canapeaua asta.

Am 22 de anisori. EA are 24. Nu suntem inca fericiti, dar suntem multumiti de multe lucruri din viata noastra.

Vreau sa o fac fericita cu orice pret. VREAU. Asa voi face.

Am capatat un prost obicei de a scoate cu dintii filtru de la tigari.

De vreo sapte ani imi doresc un bulldog. Cel mai sincer caine din cati exista.

Mai esti aici, draga jurnalule, sau ai sarit cateva randuri? E obositor, nu, sa citesti un sir prea lung de cuvinte?! Ce o sa te faci cand o sa te pun sa-mi cumperi cartea? Ca doar trebuie si eu sa platesc tigarile fumate scriind-o! ( ideea ii apartine lui Karl Marx, recunosc)

Hai ca aberez de mai bine de jumate de ora si inca nu m-am hotarat daca e bine sa-ti spun, sau nu, cel mai important lucru din viata NOASTRA!

Na ca mi s-a facut rau de la o inghititura de bautura tampita greceasca. Dar tu sti ca eu nu beau de obicei, deci nu o sa ma judeci degeaba. 

Uite cum sta treaba: o sa ma casatoresc! Cu EA! 

Sper sa reusesc sa gravez ce vreau pe verighete.

Hmm..taci ca-i bine sa scri "ce-ti vine la mana".

Iubita, eu chiar te vreau in viata mea, asa cum ai fost si pana acum!

Nu stiu ce poza sa pun alaturata textului.

Scriu? Ma prefac! Scriu! Nu am curajul sa recitesc ce-am scris mai sus. Poate ma razgandesc si sterg tot. Daca tu, draga jurnalule, o sa reactionezi ca p...ula?! Merita sa imi dau eu frau liber atat imaginatiei cat si  durerii si bucuriei in fata ta?

Trebuie sa o strig sa vina din camera sa citeasca, inainte de a da "publish". Vreau ca EA sa fie mereu prima care citeste ce scriu.

Ah, era sa uit (intentionat) : de azi inainte, vei fi "draga unchiule"! 

Daria Leonte. Inca nu-i "gata", dar e a MEA si a EI, e a NOASTRA, iar cand va fi mare, va fi orice va dori ea! Si va fi cea mai buna la asta!

O iubesc deja cu toata fiinta mea! Pe amandoua! EA a inceput sa ii scrie de pe-acum... 

Mi-e frica de mor, dar Dumnezeu va avea grija de noi si de EA cea mica si va fi sanatoasa si... asa ca ma-sa si ca tac'su! 

Ia uite cat am scris!

Hai, te las sa cugeti vestea si sa te bucuri pentru noi! 

Trebuie sa treci pe la noi, stam in centru, suna-ne inainte sa vii ... nu avem sonerie la poarta!

Inca putin:  Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei :D 

Gata.

Te asteptam! :)