Si daca nu sunt un geniu... ?!

- Da....
- Asa incepi tu sa scrii?
- N-am dormit de trei zile...
- Ai dormit azi, zece ore!
- Prea putin... mi-a luat trei zile sa intru in starea asta...
- Ce stare?
- De boemie... de creatie...
- Dar vad ca ti-a trecut!
- Nu stiu sigur daca mi-a trecut, daca mi-e lene sau daca merit sa....
- Sa ce?
- Sa-ti pierzi timpul cu mine...
- Nu pierd nimic, imi esti simpatic!
- Multumesc... iti sunt simpatic, dar nu din motivele potrivite...
- Te aberezi!
- Nu, nu... nu cred... ai pierdut deja sapte linii de dialog cu mine si nu ai simtit nimic...
- Le numeri?
- Acum ca a trebuit sa scriu replica asta, da...
- Continua!
- Am intalnit ieri cativa oameni...
- Ce vroiau de la tine?
- Oamenii... nimic... ei nu m-au intalnit pe mine...
- Nu spune asta!
- E... e adevarat... eram langa ei, dar ei erau prea ocupati cu VIATA...
- La ce se refera acest “caps lock” ?
- Am avut sentimentul privindu-i ca apartin unei alte realitati... ironic, ei se jucau cu ea...
- Ma pierzi printre randuri! (sper ca nu le-ai numarat si p-astea)!
- Vreau sa zic... descopar, ca si ieri, ca eu NU SUNT UN GENIU...
- Ma faci sa ma doara stomacul! Cum ai fi putut pretinde asta?!
- Nu stiu... cateodata puteam sa jur ca am avut idei geniale... ca am spus ceva demn de imbratisat, ca am fost prezent in lumea celor care nu cuvanta...care nu cuvanta in limbajul asta total lipsit de ARTA... dar simt, transmit, traiesc...
- Ce vrei, om mic ce esti?
- Sa intelegi de ce uneori plang printre litere...
- Acum?
- Nu, sunt bine...
- Ti-e frica?
- Ca nu am talent, da...
- Ai rabdare!
- Nu, nici d-aia nu mai am de mult...
- Ai rabdare si o sa descoperi singur ca unoeri poti deschide umbrela sa nu cada intunericul peste tine!
- Am invatat de mic sa desenez ploaia...
- Te minti singur!
- Asa-i, sa-mi fie cu iertare... uneori sunt ingandurat... sa nu spun trist...
- Asculta-ma : Tu esti ceeea ce FACI, tu esti ceea ce obtii cand casitigi LUPTA, tu esti EA, tu esti RANDURILE astea si PUNCTELE tale de suspensie, tu esti EA ce mica, tu esti un anumit VIITOR, tu esti o VIATA, tu esti ce te-a facut DUMNEZEU, tu esti ce SCRII acum, si crede-ma, scrii bine!
- Dar nu sunt genial...
- Ti-ai dori asta?
- Nu, dar ideea asta cu “nu sunt un geniu” mi-a venit in cap de curand si m-am gandit ca o pot transforma intr-un text pentru blog, sa ai ce citii... stii doar ca cititul te ajuta si pe TINE sa inveti cine esti... ce ai....
- Geniile mor repede!
- Iar altii mor... ca prostii...
- Mai ai?
- Inca putin....
- Te-ai intins pe toata pagina deja!
- Nu vreau sa “save” pana nu le spun celor doua fetite din viata mea ca le iubesc enorm si ca voi darama din temelii imposibilul si-l voi face posibil pentru a il folosi pentru binele nostru, al familiei superbe pe care ne-a dat-o Dumnezeu!
- Ha, ai renuntat la puncte puncte!
- Pentru EA si EA, renunt si la tine!
- Nu poti face asta!
- Nu as avea de ce...
- Mi-a placut cum M-ai scris acum, sa stii! Zambesc !
- Vei zambi mereu, vei vedea!
- “Save”!
- “close”...
- “Publish”!
- “copy”...
- “Paste” the link!
- Enter!!!



- Comment?

(nu) am intalnit si romani fericiti

Este azi, 11 mai, ora 01.30. Am inceput sa scriu.

Mi-am propus de mai bine de o saptamana sa fac asta, dar ... am tot amanat din lipsa de... as zice de inspiratie, dar pentru ce scriu eu aici, nu stiu daca am nevoie de ea.

In ultimele zile, nu stiu ce s-a intamplat cu mine: am sunat prieteni vechi, mi-am cerut iertare, am salutat lumea pe strada zambind, am simtit dorinta de a vedea cat mai multi cunoscuti... Acum cateva seri am realizat cine sunt, si, mai ales, cine sunt ceilalti.
Am fost SINCER... si nu ma refer la discutii cu tine, cu EA sau cu altcineva... ci, am fost sincer cu MINE! Mereu am evitat sa fac asta... mereu am evitat sa privesc adevarul.... asa cum niciodata nu-mi verificam costul suplimentar pana in clipa in care imi venea factura ( sper sa nu fac asa si in viata). Pana acum o saptamana am avut niste depresii crunte. Asa suntem noi, oamenii... tristi. Dar...

Pauza. Cred ca am nevoie de inspiratie. Mi-e greu sa scriu acum, nu stiu de ce. Se pare ca nu sunt singurul in situatia asta, la ora asta. Ha, ia uite, am invatat sa tastez cu mai mult de doua degete! O sa incerc sa nu vorbesc prea mult. Am avut momente in care pur si simplu scriam fara sa gandesc, iar de ceva vreme, gandesc si, cel mai important, traiesc... dar nu mai scriu.

Sper ca nu te oboseste stilul meu.

Un om care are pretentia de a crea ceva, trebuie mai intai sa TRAIASCA. Nu poti sa te joci de-a poezia daca nu stii mai intai sa plangi. Problema este ca atunci cand traim, ne plangem de asta. Cand nu mai traim, parca am mai vrea o tura. Si abea la sfarsit ne dam seama cat de bine ne-a prins durerea pe care am simtit-o in cur cand viata ne-a tras-o pe la spate.

Ei bine... nu ma mai dor bucile, nu ma mai doare nici capul, parca rinichii ma mai chinuie putin... cu inima nu mai am probleme de mult... iar sufletul, ah, dragutul de el, sufletul se bucura si el pentru mine, pentru faptul ca incerc sa am grija de el si pentru ca sunt din nou, EU.

Ma bucur, draga jurnalule, ma bucur din suflet pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am, pentru ceea ce am facut, pentru ceea ce voi trai. Nu voi spune ca sunt fericit, pentru ca inca nu sunt, dar pot spune in gura mare si cu mana pe inima: ii multumesc lui Dumnezeu si ... mie si Ei si tuturor pentru ca in clipa de fata imi permit sa aberez, pentru ca mi-am permis mereu sa fiu liber si pentru ca, desi la timpul ala imi plangeam de mila, am TRAIT si inca TRAIESC!

Sunt Mircea Leonte si sunt VIU (primul pas e sa recunosti)! Sunt fiul parintilor mei, sunt un boem tampit, sunt varsator, sunt un nimeni, sunt un geniu, sunt un incult, sunt un inapt, sunt talentat, sunt visator, sunt norocos, sunt slab, sunt lenes, sunt las, sunt tupeist, sunt modest, sunt simplu, sunt ciudat, sunt indragit, sunt sociabil, sunt admirat, sunt injurat, sunt trist, sunt multumit, sunt cum ma vezi tu, sunt cum ma vad ei, sunt ceea ce sunt, dar, crede-ma draga jurnalule, nimic din toate astea nu conteaza, pentru ca...pentru ca.... SUNT CASATORIT cu EA si, mai mult de atat, SUNT TATIC, al unei fetite geniale, o bucatica din inimile si trupurile noastre, careia Dumnezeu i-a dat viata pentru a ne bucura zilele! Ce as mai putea cere de la viata, prostutule, cand tocmai am primit cel mai frumos dar?!

Daria Alma Leonte. Ne rugam pentru EA si luptam pentru EA. Si sigur vom TRAI toti trei, asa cum stim noi mai bine.

Este azi, 11 mai, ora 02.17. Fetita mea papa si plange, este superba si este a NOASTRA! Am terminat de scris... pentru moment.