As fi vrut sa nu mai scriu nimic cateva saptamani, sa ramana primul post-ul cu vestile legate de noua mea viata. Dar ma mananca degetele... e de la vreme, sigur o sa-mi treaca.
Ce te faci cand viata nu iti ajunge pentru toate visele?!
Am deja 22 de anisori ( da, “deja”, pentru ca ieri abea ce-mi inflorise parul de pe fata si ma laudam cu el), ma insor si o sa am si copilut. Trece timpul mult prea repede pentru mine. Cineva imi spunea ieri ca ma grabesc, ca toata viata am fost un grabit. Asa e. Daca ramaneam in urma, ma mai astepta pe mine timpul? Ma mananca in fund uneori si scormonesc trecutul cu batul... dar mereu el ma musca de nas. Nu sunt sensibil, dar unoeri se strang atat de multe amintiri intrun singur om, incat... incat! Nu regret mai nimic din tot ce am facut, ci doar ce nu am apucat sa fac de teama.
Ne potrivim de minune, amandoi. Suntem, cum s-ar spune, pe aceeasi lungime de unda. Ma bucur ca tot timpul cand deschid gura, EA parca stie ce vreau sa spun...si invers. Imi place de mor faptul ca ne jucam cu imaginatiile noastre si ne facem planuri si vise care mai de care mai ...altfel decat cele obisnuite. Avem aceleasi gusturi, dar stim sa avem pareri diferite. Altfel ar fi periculos de banal.
O sa ma vopsesc albastru in cap ( o suvita, doua, trei) , inainte de cununia civila. EA iar s-a tuns, stie ca asa ma voi indragosti iar de EA... asa cum fac aproape in fiecare zi cand descopar ca e langa mine!
Vara trecuta am stat o noapte intreaga doar de dragul de a ne da seama ca semanam leit. Am rugat o prietena sa caute niste sticle in beci. Am cumparat lipici si diverse tampenii de la Creativ ( daca am avea noi magaziunl asta, ne-am muta acolo, cu tot cu Daria). Printre pahare de bere, rasete si tigari am reusit sa facem ce vedeti in poza de mai sus ( “click pentru a mari” ). Da, poti sa le cumperi draga jurnalule, dar o sa te coste ceva, pentru ca in vazele alea sta dovada vie ca eu si EA suntem facuti unul pentru celalalt! O sa intelegi tu mai incolo, cand o sa facem si magnetii de frigider :))
Cea mai mare problema pe care o avem este ca nu ne permitem, din o multime de puncte de vedere, sa facem toate tampeniile care ne trec prin cap! Sunt convins ca DOAR IMPREUNA vom reusi totusi sa invingem morile de vant si sa aratam lumii ca putem sa ajungem in panzele albe si-napoi... ca doar nu am luat-o razna degeaba... blogul asta e primul pas!
Stiu ca nu zic nimic nou sau “uau” in textul asta, dar te rugam sterge-te pe picioare inainte sa intri si sa lasi comentarii...
Sa lasi comentarii...
Lasi comentarii...
Comentarii...
ma bag si eu la facut magneti de frigider! :)
RăspundețiȘtergere