un joc

Am obosit si n-am mai scris de mult
Am obosit si-s saturat sa mai ascult
Acelasi reprosator refren
again
and again.
Obisnuiam sa vobesct tare,
tare
condus de o puternica-ncapatanare
si de vesnica dorinta mare,
mare
de-a ramane in picioare!

Au trecut anii rand pe rand,
dar majoritatea m-au gasit umbland
printre randuri
si vrand nevrand
c-un scris timid si bland
am inceput sa ma joc cu propriile-mi ganduri!
M-am pierdut si nu mai inteleg nimic
si capul mi se face tot mai mic,
tot mai mic
si doare ca asa se-ntampla mai mereu
cand totul devine tot mai greu,
tot mai greu.

vreau doar sa scriu
doar sa creez
doar sa fiu
propriul meu crez
doar sa traiesc
sa te ascult
sa te iubesc
tot mai mult
da, tot mai mult.

Aici sunt. Cu un caiet alb in brate, mazgalit de cerneala pe un deget, o tigara cu gust oribil si o bucata de pepene pe masa, scriind, jucandu-ma. Am uitat inceputul si incep sa ajung aproape de final (acelasi "aproape"?). Ar vrea sa se plimbe pe-aceste pagini cateva personaje care se joaca "de-a v-ati ascunselea" , dar dau nas in nas cu lipsa mea de concentrare si se retrag... pentru moment(cand vei termina de citit aceste randuri, probabil ma voi fi apucat sa pun ochii si sa numar)! imi consult "ciornele" ( acel loc'sor din telefon unde ma pierd uneori) vrand sa extrag adevaruri (date de aceeasi sursa - subsemnatul)pentru a le folosi in dialogul meu cu ei... sau voi... acei spectatori carora le voi asigura un loc in fatza... foarte in fatza!

Asa ca, sa nu te mire, draga TU, draga JURNALULE, ca seara zilei de maine ma va gasi (sper eu) liber, imbratisand cu drag cele cateva imagini din mintea mea tembela.

Deci, sa ne vedem cu bine,
cu foarte bine!

p.s. : mi-e dor de TINE,
doar de TINE!

... inainte de a-mi transforma "versurile" in manele, nu uitati de drepturile de autor :))