07 aprilie, 2010

Ma gandesc la ce titlu sa-i pun...


Veneam de la mare. Facusem autostopul in Mangalia 2 ore, timp in care nu se deranjase nimeni sa se lase deranjat de mine in masina lui. Dupa o scena in care doi politisti "incognito'" au facut exces de zel si s-au uitat prin rucsacul meu in cautare de bijuterii furate, am hotarat sa ma inghesui in personalul spre Constanta. La fix ( asa cum mi se intampla de cand ma stiu) am reusit sa prind si acceleratul spre Cluj, via Brasov. Eram singur. Pardon, calatoream singur. Era vara. Sau sfaristul verii. Eram tanar. Foarte tanar. Si acum sunt tanar, dar parca atunci eram chiar suspect de tanar... In fine! Nu stiu ce ma apucase, dar eram intro stare foarte... hai sa-i spunem "romantica", desi suna ... nepotrivit. Nu gasisem bilet cu loc, dar am avut norocul sa gasesc un loc liber intrun compartiment de familisti, adica mama, tata si copiii, respectiv mama, tata si copilul. Stateam la geam, la cel care da spe culoar. Dupa cateva ore de dureri infernale de buci si de urechi de la zumzetul puradeilor, creierul mi se hotara sa se relaxeze intrand in starea de veghe. Si a tot stat el asa (trecuseram pe langa multe lanuri de secara) , pana cand auzi un scartait de roti... de roti de tren. Monstruosul vierme metalic opri intro halta cu pretentii de gara de oras. NU urca nimeni. NU cobora nimeni, nici macar fumul de tigara ( caci pe vremea aia se fuma in tren). M-am trezit. Mi-am sters urma de saliva de la gura si mi-am indreptat gatul scrantit. Ochii mei se hotarara sa priveasca pe geam si, mai mult, corupsera si picioarele sa se ridice si corpul slab sa se intoarca. In stanga cladirii ce servea de "gara" se odihneau cateva banci. Pe banci se odihnea un corp de fata. In mainile fetei se odihnea o carte. In carte trebuie sa se fi odihnit o poveste, caci ce fel de carte ar fi putut fi aia daca nu avea poveste?! Deasupra cartii se odihneau doi ochi. Mai sus de ochi, precum o salcie, curgea un par lung, negru. Undeva in zona aia ascunsa, la umbra, saturate de atata caldura, doua buze mangaiau o limba visatoare. In fatza visului, se afla un tren. In tren se afla un afurisit de personaj de poveste. In spatele idiotului de personaj se poate sa ma fi ascuns chiar eu. Eu, care tocmai ma trezisem calatorind singur, cu o vaga predispozitie spre indragostire. Acel corp de fata pe care eu il priveam, statea pe o banca, undeva in dreapta compartimentului meu, citind. Pot sa jur ca trenul pe care il astepta, tocmai ajunsese. Pot sa jur ca mi-am auto-impus sa ma uit tinta la ea. Pot sa jur ca am jurat ca daca se uita la mine cobor din tren si ii jur dragoste eterna. Iar el, acel corp de fata, poate sa jure ca in acea zi de august, de acum cativa ani, n-a tremurat deloc cand a intalnit tampenia din ochii mei, din spatele geamului murdar de-atatea bale scapate de miile de pasageri. Doua corpuri necunoscute, ramase necunoscute pana in ziua de azi. Unul dintre corpuri scrie acum pe un blog, fumand. Celalat corp, Dumnezeu stie prin ce gara se preface ca citeste. El, acest din urma corp, nu va citi niciodata acest blog. Chiar daca un anumit corp va avea senzatia ca recunoaste acest corp care scrie, se va insela.

Tot ce vroiam sa spun, e faptul ca sunt nebun dupa povesti de dragoste ivite in gara, in autogara, in statia de taxi sau in aeroport... in special in gara!

Am (re)cunoscut-o pe EA la Modarom. De-atunci, am mers impreuna la gara, de multe ori. Chiar daca am plecat cu trenul, traindu-ne povestea superba de dragoste, chiar daca am stat pur si simplu la o tigara, pe o banca, o ora, sau chiar doua, ne-am indragostit tot mai mult cu fiecare tren ajuns sau plecat.

Nu regret NIMIC din ce am facut, ci din ce NU am facut. Din tot ce regret ca NU am facut, NU regret ca al meu corp nu a coborat in acea zi, in acea gara, pentru un alt corp.

Am intalnit-o pe EA. EA gateste acum, pentru amandoi. Corpul meu e in camera de langa. Mai mult de-atat, inima mea e tot aici, langa EA... si asa va fi mereu... forever and ever again...

Voi "saruta mireasa" pe 17 aprilie, anul curent... si multi ani dupa ... chiar daca vom fuma aproape nostalgici prin gari, chiar daca trenul asta in care ne amortesc bucile uneori, ne va duce in fel si fel de gari, chiar daca vom adormi inghesuiti pe banchete, chiar daca nu am prins pana acum acel bilet cu loc, chiar daca necunoscutii vor ramane necunoscuti sau cunoscuti, chiar daca nu se mai fumeaza in tren, chiar daca CHIAR NOI vom fi acel "mama, tata si copilul", chiar daca semnalul de alarma va fi tras de sute de ori, chiar daca nu vom gasi cuvintele potrivite pentru integrame, chiar daca vom plange, rade, sughita, basi pe ascuns sau vom schimba vorbe de uitat cu cei din compartiment si multe altele, JUR ca voi calatori pana la sfarsit cu EA, si ii voi da ploverul meu sa doarma pe el, si ii voi tine piept nashului cand va dori sa ne coboare "la prima", si o voi invita la o tigara in diverse halte, si ii voi citi ce scrie pe cladirile "unde am ajuns" si ii voi povesti despre cat de mult... despre cat de mult... despre cat de mult imi place sa fim doua personaje intr-o poveste geniala de dragoste, intamplata, uneori, in gara!

10 comentarii:

  1. "pe langa lanuri de secara".
    ca titlu. nu stiu exact de ce... parca se potriveste...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ma mai satur sa "te citesc"

    RăspundețiȘtergere
  3. and i hope you never will

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa zambesc sau sa-mi sterg o lacrima? frumos...

    RăspundețiȘtergere
  5. hmm... eu zic ca cel mai bine e sa zambesti... pt noi, pt tine, pt toti ceilalti.... :)( Mircea)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mama si tata s-au cunoscut in gara...pardon in tren..dar au stat si in gara impreuna apoi:))..la Pascani.

    RăspundețiȘtergere
  7. :)) frumos :D si au facut si o fetita care e in zodia taur :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Intervin offtopic, insa nu am gasit o adresa de contact: Sunt Mihaela Butnaru, scriu la bookblog.ro, poti afla mai multe despre mine de acolo sau de pe blogul personal. Momentan lucrez la un studiu despre comunicarea pe bloguri si am nevoie sa imi raspunzi la 16 intrebari despre blogging. Daca te intereseaza sa participi la acest studiu, trimite-mi un e-mail la adresa mihaela.butnaru[at]gmail.com si iti voi da toate detaliile. Participind poti cistiga, prin tragere la sorti, un premiu surpriza.

    RăspundețiȘtergere
  9. No Deposit Bonus Codes | Claim $20 Free with No Deposit Bonus
    All 인카지노 of these casinos offer an array of welcome bonuses 1xbet korean for new players as well as free spins and no deposit bonuses. To หาเงินออนไลน์ grab the latest bonus offers,

    RăspundețiȘtergere