11 mai, 2010

(nu) am intalnit si romani fericiti



Este azi, 11 mai, ora 01.30. Am inceput sa scriu.

Mi-am propus de mai bine de o saptamana sa fac asta, dar ... am tot amanat din lipsa de... as zice de inspiratie, dar pentru ce scriu eu aici, nu stiu daca am nevoie de ea.

In ultimele zile, nu stiu ce s-a intamplat cu mine: am sunat prieteni vechi, mi-am cerut iertare, am salutat lumea pe strada zambind, am simtit dorinta de a vedea cat mai multi cunoscuti... Acum cateva seri am realizat cine sunt, si, mai ales, cine sunt ceilalti.
Am fost SINCER... si nu ma refer la discutii cu tine, cu EA sau cu altcineva... ci, am fost sincer cu MINE! Mereu am evitat sa fac asta... mereu am evitat sa privesc adevarul.... asa cum niciodata nu-mi verificam costul suplimentar pana in clipa in care imi venea factura ( sper sa nu fac asa si in viata). Pana acum o saptamana am avut niste depresii crunte. Asa suntem noi, oamenii... tristi. Dar...

Pauza. Cred ca am nevoie de inspiratie. Mi-e greu sa scriu acum, nu stiu de ce. Se pare ca nu sunt singurul in situatia asta, la ora asta. Ha, ia uite, am invatat sa tastez cu mai mult de doua degete! O sa incerc sa nu vorbesc prea mult. Am avut momente in care pur si simplu scriam fara sa gandesc, iar de ceva vreme, gandesc si, cel mai important, traiesc... dar nu mai scriu.

Sper ca nu te oboseste stilul meu.

Un om care are pretentia de a crea ceva, trebuie mai intai sa TRAIASCA. Nu poti sa te joci de-a poezia daca nu stii mai intai sa plangi. Problema este ca atunci cand traim, ne plangem de asta. Cand nu mai traim, parca am mai vrea o tura. Si abea la sfarsit ne dam seama cat de bine ne-a prins durerea pe care am simtit-o in cur cand viata ne-a tras-o pe la spate.

Ei bine... nu ma mai dor bucile, nu ma mai doare nici capul, parca rinichii ma mai chinuie putin... cu inima nu mai am probleme de mult... iar sufletul, ah, dragutul de el, sufletul se bucura si el pentru mine, pentru faptul ca incerc sa am grija de el si pentru ca sunt din nou, EU.

Ma bucur, draga jurnalule, ma bucur din suflet pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am, pentru ceea ce am facut, pentru ceea ce voi trai. Nu voi spune ca sunt fericit, pentru ca inca nu sunt, dar pot spune in gura mare si cu mana pe inima: ii multumesc lui Dumnezeu si ... mie si Ei si tuturor pentru ca in clipa de fata imi permit sa aberez, pentru ca mi-am permis mereu sa fiu liber si pentru ca, desi la timpul ala imi plangeam de mila, am TRAIT si inca TRAIESC!

Sunt Mircea Leonte si sunt VIU (primul pas e sa recunosti)! Sunt fiul parintilor mei, sunt un boem tampit, sunt varsator, sunt un nimeni, sunt un geniu, sunt un incult, sunt un inapt, sunt talentat, sunt visator, sunt norocos, sunt slab, sunt lenes, sunt las, sunt tupeist, sunt modest, sunt simplu, sunt ciudat, sunt indragit, sunt sociabil, sunt admirat, sunt injurat, sunt trist, sunt multumit, sunt cum ma vezi tu, sunt cum ma vad ei, sunt ceea ce sunt, dar, crede-ma draga jurnalule, nimic din toate astea nu conteaza, pentru ca...pentru ca.... SUNT CASATORIT cu EA si, mai mult de atat, SUNT TATIC, al unei fetite geniale, o bucatica din inimile si trupurile noastre, careia Dumnezeu i-a dat viata pentru a ne bucura zilele! Ce as mai putea cere de la viata, prostutule, cand tocmai am primit cel mai frumos dar?!

Daria Alma Leonte. Ne rugam pentru EA si luptam pentru EA. Si sigur vom TRAI toti trei, asa cum stim noi mai bine.

Este azi, 11 mai, ora 02.17. Fetita mea papa si plange, este superba si este a NOASTRA! Am terminat de scris... pentru moment.

7 comentarii:

  1. Oh Doamne, Mircea....mi-ai bucurat sufletul.
    Toata dragostea mea voua trei!

    RăspundețiȘtergere
  2. eee, bine-ai venit si pe la noi, Letitia :) te asteptam si la o cafea daca vii prin Bv ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. si esti iubit..de EA si de...EA cea mica, care se uita in ochii tai si chiar daca nu stie s-o spuna...ti-o arata...

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru tot ce impartasesti si cu mine, ma ajuta sa ma cunosc mai bine ;)... suntem interconectati si toti ar trebui sa fim atenti la ce ne intra in viata si la ce avem de invatat de la cel care se aseaza alaturi de noi..sa-l apreciem fara sa-l mai plangem ori sa-l asteptam dupa ce pleaca. Si-a incheiat frumoasa misiune, multumeste-i si da-i drumul spre cer, zboara! To your new arrival :) welcome!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. excepțional scris.
    respectele mele.
    Cu stimă,
    Mihai.

    RăspundețiȘtergere
  6. multumesc Mihai :) am aruncat si eu un ochi pe la tine "p-acasa" si chiar ma bucur ca dintre putinii care ma citesc, cei mai multi sunt asa, ca tine :)

    RăspundețiȘtergere
  7. :) frumos de tot! te poti numara printre romanii fericiti

    RăspundețiȘtergere