nu am nimic de spus, doar... ca zambesc

in timp ce EA cea mica sculpteaza cu pasiune curata sufletul nostru...

zambim


si e... e bine :)

pentru EA

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=114019502011683&set=a.114019162011717.21710.100002109010703&theater

in rest, incep sa-mi dau seama cine sunt si
incerc sa imi fac viata mai frumoasa!

So help us all God :)

Cine sunt? Nu te speria, nu urmeaza o intreaga dezbatere pe tema asta, plina de clisee oribile, dar jur ca habar n-am cine sunt!

S-ar putea ca aceste randuri sa fie ultimele... s-ar putea... "sa ma las de fumat"... cel putin in acest loc atat de vizibil...

De ce as vrea (am vrut? vreau?) sa imi impartasesc nebunia cu orice (ne)cunoscut care, printre click-uri si vorbarie inutile, nimereste aici?! Cand am pornit eu aceasta confesiune si de ce am continuat-o?

E bine sa vorbesti, dar de ce as mai vorbi cu tine, cand eu stiu sa imi raspund, singur, atat de frumos?

Nu ma incalzeste cu nimic, aparent!

Si daca to vrei sa stii ce se intampla cu viata mea, for fuck's sake, suna-ma, pentru ca jur, anul asta mi-a lipsit un telefon de la tine, un amarat de telefon care sa ma intrebe daca mai stiu sa traiesc!

Mai stiu, thanks for asking, cu greu, dar rezist!

Se intampla prea multe lucruri
STAI
NU TIE ti-este adresata partea asta, desi o gasesti AICI! Vreau sa imi scriu mie, poate asa o sa-mi gasesc puterea... fuck off, laugh, cry, but finally FUCK OFF!... sau da-i drumul dorintei de a ramane, ascult-o, foloseste-o si STAI!

Nu stiu ce se intampla cu mine... si spun asta intr-un moment (culmea) de maxima luciditate. Nimeni nu-i perfect (ti-am spus ca sunt pus pe clisee) ...dar nici chiar asa! Unde o sa ma duca toata nebunia asta? De ce nu o pot opri? De ce nu vreau sa o opresc? Ar trebui sa o opresc?(Ma refer la inclinatia mea spre imaginar in detrimentul a ceea ce GRESIT e numit "viata"!) NU! NU! NU!

Asta stiu eu sa fac cel mai bine, si daca tot am pornit pe drumul asta, ajuta-ma sa devin cel mai bun... abea atunci vom putea trai fericiti pana la adanci batraneti!

C'est tout!

Really, that's all!

Cu drag, si nici urma de dor,
Mircea Leonte

pagina asta... e pentru tine

.

Intru seara in casa. Sunt obosit si mi-a fost frig. Pana apas intrerupatorul e intuneric. Ma asez sa mananc. Sunt inconjurat de o racoare puternica, specifica oamenilor ca mine. Ma doare stomacul si imi fug imagini (prea multe) prin cap. Cu totii facem greseli, insa unele dintre ele, desi in ochii nostri au o justificare perfecta, nu ne vor fi niciodata uitate. Tremur. Dar ma linistesc repede, stiind ca urmeaza sa vorbesc cu tine... sa ma suni! Si uit si de mancare, si uit si de pepenele de pe masa si sunt la un pas de a uita si de tigara! ...dar scurta migrena imi deschide ochii, aratandu-mi un telefon lasat singur, nebagat in seama, in celalalt capat al mesei. Imi amintesc acum ca tu, da, chiar tu, mi-ai spus foarte de curand ca nu mai vrei sa auzi de mine!

Ascult o falsa tacere si o falsa liniste.

Cine esti, cine ai fost si de ce nu pot sa-ti mai aud vocea calma si dragastoasa, intrebandu-ma:
- ce faci, honey?

Si astfel se nasc noi randuri, noi taieturi si noi randuri taiate. PAGINA ASTA-I PENTRU TINE! Eu nu mai scriu... tu nu mai citesti!

nici titlu nu mai am

Sunt intrun moment in care, am impresia, ma gadila inspiratia. Mi s-a parut mie ca in ultimele zile s-a dat la mine, dar am refuzat sa ma las prada mangaierilor sale parsive. Privirea ei o tradeaza, sigur ma va parasi exact inaintea unui orgasm.
Nu ar fi bine sa puteam uita ceea ce ne dorim , intro singura clipa? Sa ne asezam pe scaun, oftand, sa fumam o tigara , poate chiar sa gustam un gin, si la ridicare sa ne vedem de viata ca si cum nicio durere nu si-a ascutit unghiile de viata noastra. Da, asta vreau sa mi se intample azi... poate si maine... dar sigur ar fi bine daca ar incepe acum, pentru ca uite, deja am cerut un chibrit!
Viata mea se transforma intrun vis urat, mereu acelasi. Traiesc intrun vis si in acest vis tampit visez lucruri din ce in ce mai marunte. Incep sa ma pierd. Merg pe strada si pana nu-mi vad reflexia in vreun geam inaintez convins ca nu sunt decat o dara de miros lasata in urma de vocea unei fete ce obisnuia sa ma iubeasca. As spune ca am ajuns de unde am plecat, dar acel loc... nici el nu mai exista. Nu stiu unde sunt, cine sunt, ce fac si ce ma voi face, in ce sau cine am sa ma mai transform!
Imi este imposibil (si desi as vrea, nici nu incerc) sa meditez atat de tare incat sa ajung in starea de embrion, pentru a ma renaste mai curat, mai bun, mai indragit, din propria-mi mizerie!

...va mai amintiti cum eram, voi, ochi negrii superbi de bebelus?
Azi nu mai sunt acelasi! Dar voi, pe unde umblati si ce vedeti?
Nu va mai aduceti aminte de mine? Pentru ca jur ca mie imi lipsiti enorm!

...cu drag,
cel ce am fost,
cel ce , altul, voi fi!

...dar nu acum

Am trecut deja prin multe,
dar uite ce am scris,
cine-a venit, atunci s-asculte
Tot ce am sau nu de zis!

voci de copii: tine-ti gura-nchisa
creatia-i inca interzisa,
nu te urca pe scaun,
nu deschide usa,
nu mai gandi atat,
nu te-apuca de numarat!

un barbat: asta-mi este scena,
doar pe-asta o mai stiu,
imi las in urma viata,
cand nu pot fii ce vreau sa fiu!

sa nu deschid ochii
eu nu mai pot acum,
sunt singurul care triseaza
in ochii celorlalti, inchisi.

Priveste inapoi,
cand simti ca nu mai poti!
dar stai, tu nu mai poti
inapoi privi!
Nu ti-a ramas nimic
dup-atata numarat,
te-ai pierdut inca de mic,
cand pentru prima oara, te-ai jucat!

nu-i vina noastra
poate
Asa am fost si suntem
educati
credeam ca le stim, dar nu-i asa,
pe toate,
Dar nu stiam ca suntem
numarati!

Ma duc, imi vad si eu de drum
-m-as mai juca, dar nu am cum-
tu nu te ascundeai, oricum,
m-opresc din scris ramane fum
... si scrum!
.
Astia-au fost actorii,
cu ei eu m-am jucat!
(dar si cu spectatorii,
ce s-au pus pe-aplaudat!)

.............ramas bun.....................
.............aplaudati!....................
.......................dar nu acum!........
.......................DAR NU ACUM!........

un joc

Am obosit si n-am mai scris de mult
Am obosit si-s saturat sa mai ascult
Acelasi reprosator refren
again
and again.
Obisnuiam sa vobesct tare,
tare
condus de o puternica-ncapatanare
si de vesnica dorinta mare,
mare
de-a ramane in picioare!

Au trecut anii rand pe rand,
dar majoritatea m-au gasit umbland
printre randuri
si vrand nevrand
c-un scris timid si bland
am inceput sa ma joc cu propriile-mi ganduri!
M-am pierdut si nu mai inteleg nimic
si capul mi se face tot mai mic,
tot mai mic
si doare ca asa se-ntampla mai mereu
cand totul devine tot mai greu,
tot mai greu.

vreau doar sa scriu
doar sa creez
doar sa fiu
propriul meu crez
doar sa traiesc
sa te ascult
sa te iubesc
tot mai mult
da, tot mai mult.

Aici sunt. Cu un caiet alb in brate, mazgalit de cerneala pe un deget, o tigara cu gust oribil si o bucata de pepene pe masa, scriind, jucandu-ma. Am uitat inceputul si incep sa ajung aproape de final (acelasi "aproape"?). Ar vrea sa se plimbe pe-aceste pagini cateva personaje care se joaca "de-a v-ati ascunselea" , dar dau nas in nas cu lipsa mea de concentrare si se retrag... pentru moment(cand vei termina de citit aceste randuri, probabil ma voi fi apucat sa pun ochii si sa numar)! imi consult "ciornele" ( acel loc'sor din telefon unde ma pierd uneori) vrand sa extrag adevaruri (date de aceeasi sursa - subsemnatul)pentru a le folosi in dialogul meu cu ei... sau voi... acei spectatori carora le voi asigura un loc in fatza... foarte in fatza!

Asa ca, sa nu te mire, draga TU, draga JURNALULE, ca seara zilei de maine ma va gasi (sper eu) liber, imbratisand cu drag cele cateva imagini din mintea mea tembela.

Deci, sa ne vedem cu bine,
cu foarte bine!

p.s. : mi-e dor de TINE,
doar de TINE!

... inainte de a-mi transforma "versurile" in manele, nu uitati de drepturile de autor :))