Asadar...

Este ora 04.30.

Stau pe canapeaua din noua "noastra" bucatarie.

Nici nu stiu daca as vrea sa dorm sau daca as vrea sa scriu.

"Avem" o biblioteca veche ( era un fel de dulap in perete ), pe care totusi am personalizat-o cum am stiut noi mai bine.

Stam aici de doua saptamani... poate chiar trei.

Suntem in Brasov de mai bine de o luna si totusi nu am gasit nimic bun de lucru.

Pana si in Anglia parea totul mai usor.

Nu stiu de ce, dar nu dormim deloc bine noaptea.

Patul "nostru" este mare, dar am reusit sa-l rupem oarecum, mutandu-l dintr-un loc in altul.

Tavanul e foarte inalt si contine un fel de bolta din bucati patrate de sticla verde. Nu mama, nu poate sa intre nimeni din pod peste noi.

EA e racita, dar nu vrea sa recunoasca...  banuiesc ca ii e frica sa mearga la doctor.

Mi-a dat sora-mea o sticla de "uzo" ( tampita bautura au inventat si grecii astia) , care are gust de menta, dar nu-mi pica deloc bine. N-o s-o beau... prea curand... nu pe toata.

Mai am ascunse, de catre mine de mine, doua tigari. Nu fumez acum pentru ca de duminica noapte ma doare capul mereu.

Duminica noapte am scris 8 pagini pentru "primul meu roman".

Ne-am mutat din nou impreuna. Era normal. Cand iti gasesti jumatatea tot ce poti face e sa iti petreci tot timpul alaturi de EA. Asta facem. 

De ieri avem net, mobil, de la Vodafone. Merge oribil. Vom renunta la el in a 9-a zi (din cele 10 pe care le avem la dispozitie sa hotaram daca semnam contractul sau nu) si vom sta dupa curul celor de la RDS pentru un net...teoretic mai rentabil ( nu neaparat mai bun).

Imi e putin rau.

Ma prefac ca stiu sa gatesc, dar imi dau seama ca pentru mine toate mancarurile se prepara la fel: pui ceapa la calit, adaugi ceva din carne si dupa tuflesti ori cartofii, ori fasolea, ori pastele, ori mazarea, ori orezul. Simplu.

In continuare ma doare Romania din cauza rahatului in care traiesc oamenii.

Ma oftic de mor ca in "primul meu roman" nu sunt in stare sa zic liber ce am de zis... nu vreau sa cred ca nu am nimic de zis!

Toata lumea care a venit in vizita a fost de-acord cu noi : "e super faina garsoniera asta a "voastra".

Ca sa vezi, e deja 04.50. De ce mi-a luat atat timp sa scriu, pentru ca nici macar nu am stat sa recitesc?!

Par trist? Sunt doar obosit de la prea mult nesomn... parca suna mai bine "insomnii". Sunt doar obosit de la prea multe insomnii.

Dean este un om foarte nehotarat, habar n-are cine e. Oare o sa fie fericit? 

EA mi-a adus si una dintre cele doua tigari "de rezerva".

Dean este personajul meu.

Amandoi am hotarat, foarte incantati, de cum va fi lansarea lui "18... dar mai creste". Doamne'ajuta sa fie cat mai curand si sa aiba succes.

Pauza, pentru ca nu pot scrie fara sa dau scrum pe laptop-ul ei.

Suntem amandoi in zodia varsator. Superba zodie. Dureroasa zodie. Nu puteam sa fim si noi mai normali, ce ne trebuiesc noua atatea vise, atata boemie, atata iubire, atat chef de a crea ceva?!

Nu, nu sunt suparat pe nimic... poate doar pe faptul ca nu cred ca o sa ne permitem sa ducem la bun sfarsit proiectele pe anul asta.

O iubesc, tot mai mult, desi am inceput sa par... nu stiu... cred ca "rece" ar fi cuvantul. Groaznic cuvant in contextul asta. 

Ma dor bucile de la canapeaua asta.

Am 22 de anisori. EA are 24. Nu suntem inca fericiti, dar suntem multumiti de multe lucruri din viata noastra.

Vreau sa o fac fericita cu orice pret. VREAU. Asa voi face.

Am capatat un prost obicei de a scoate cu dintii filtru de la tigari.

De vreo sapte ani imi doresc un bulldog. Cel mai sincer caine din cati exista.

Mai esti aici, draga jurnalule, sau ai sarit cateva randuri? E obositor, nu, sa citesti un sir prea lung de cuvinte?! Ce o sa te faci cand o sa te pun sa-mi cumperi cartea? Ca doar trebuie si eu sa platesc tigarile fumate scriind-o! ( ideea ii apartine lui Karl Marx, recunosc)

Hai ca aberez de mai bine de jumate de ora si inca nu m-am hotarat daca e bine sa-ti spun, sau nu, cel mai important lucru din viata NOASTRA!

Na ca mi s-a facut rau de la o inghititura de bautura tampita greceasca. Dar tu sti ca eu nu beau de obicei, deci nu o sa ma judeci degeaba. 

Uite cum sta treaba: o sa ma casatoresc! Cu EA! 

Sper sa reusesc sa gravez ce vreau pe verighete.

Hmm..taci ca-i bine sa scri "ce-ti vine la mana".

Iubita, eu chiar te vreau in viata mea, asa cum ai fost si pana acum!

Nu stiu ce poza sa pun alaturata textului.

Scriu? Ma prefac! Scriu! Nu am curajul sa recitesc ce-am scris mai sus. Poate ma razgandesc si sterg tot. Daca tu, draga jurnalule, o sa reactionezi ca p...ula?! Merita sa imi dau eu frau liber atat imaginatiei cat si  durerii si bucuriei in fata ta?

Trebuie sa o strig sa vina din camera sa citeasca, inainte de a da "publish". Vreau ca EA sa fie mereu prima care citeste ce scriu.

Ah, era sa uit (intentionat) : de azi inainte, vei fi "draga unchiule"! 

Daria Leonte. Inca nu-i "gata", dar e a MEA si a EI, e a NOASTRA, iar cand va fi mare, va fi orice va dori ea! Si va fi cea mai buna la asta!

O iubesc deja cu toata fiinta mea! Pe amandoua! EA a inceput sa ii scrie de pe-acum... 

Mi-e frica de mor, dar Dumnezeu va avea grija de noi si de EA cea mica si va fi sanatoasa si... asa ca ma-sa si ca tac'su! 

Ia uite cat am scris!

Hai, te las sa cugeti vestea si sa te bucuri pentru noi! 

Trebuie sa treci pe la noi, stam in centru, suna-ne inainte sa vii ... nu avem sonerie la poarta!

Inca putin:  Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei :D 

Gata.

Te asteptam! :)