Au trecut 2 saptamani, draga jurnalule, de cand nu am mai vorbit. Am tot vrut sa iti scriu, sa te anunt de schimbarile din viata noastra, dar, iarta-ma, chiar nu am putut pana acum.
Am aterizat la ora 14.00, bucurosi ca suntem acasa, tristi ca suntem in Romania. Am trecut cu greu de cei 30 de taximetristi dispusi sa te si bata ca sa te urci in masina lor, si am pornit pe jos spre prima statie de autobuz. Inghesuiala, tipete, injuraturi, claxoane, mirosuri, nici urma de false politeturi. Metrou, graba, dureri de maini si spate de la imensele bagaje ( ca doar ne mutam din nou) , Gara de Nord, pierdut trenul, tigari, Mc, bere la doza si cipsuri luate pe fuga, prins la fix urmatorul tren. Compartiment la nimereala, atipit cateva minute, alte telefoane, frig, mutat in alt compartiment, singuri. Incercari de a rade, incercari de a fuma, incercari de a privi tzara prin geamurile jegoase, incercari de a nu ne intrista. Brasov, scos ursuletul din bagajul meu, taxi, sarut, dor de EA deja, primire calduroasa acasa. O sticla de gin, un prieten, doi prieteni, povesti de departe, pizda ma-sii, suntem ACASA.
Este astazi, draga jurnalule. Stau pe canapeaua din dormitor, cu EA in dreapta mea tinand in brate pernuta neagra luata de-acolo. Mai am o gura de vin rosu in pahar, dar nicio sansa sa termin de scris intro nota care sa-mi placa. Nu am voie sa fumez in camera, nu am voie sa stau toata noaptea treaz, nu am voie sa fiu singur, nu am voie sa mazgalesc peretii, nu am voie sa injur cand simt nevoia, nu am voie sa mananc doar tempeniile care-mi plac. Sunt trist, am probleme mari de rezolvat, nu mai am bani pentru inca un pachet de tigari, dar in continuare visez ca anul asta voi duce la bun sfarsit cele cateva proiecte. Incerc sa rememorez ultimele doua saptamani, sa iti spun si tie, dar nu gasesc nimic bun de povestit. Singura chestie ar fi..... MA DOARE ROMANIA, draga jurnalule, dar nu doar din cauza oamenilor de kkt, ci din cauza kktului in care se afla oamenii!
Nu stiu ce va urma...
A, era sa uit: am mai scris cateva pagini de roman! In scurt timp va fi gata, dar Dumnezeu stie cand il voi publica...
Stai, inca ceva: noi doi suntem fericiti, desi problemele isi fac de cap cu noi, ne iubim in continuare, si visam, si luptam, si speram, si credem, si vrem...!
Atat!
Stiu ca nu-ti place pagina asta, dar promit ca o sa-mi revin.
Sa-mi scrii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu