01 februarie, 2010

inca un rand... s-au strans 22 deja


Draga jurnalule,
Nu-mi mai aduc aminte de cat timp ne cunoastem, cate tampenii sti despre mine si la cate schimbari ai asistat de-a lungul acestor secunde pe care le-am petrecut impreuna. Nu stiu sigur daca am apucat sa-ti spun ca visez sa public 3 carti, sa calatoresc in toata tara, in toata lumea, sa-mi deschid propria firma de publicitate care sa reziste pana voi ramane fara imaginatie definitiv ( e posibil? ), sa fac teatru in calitate de regizor pana ma va lasa fara respiratie, sa ajut oamenii de langa mine, sa o fac pe EA fericita, oriunde ne va duce potecuta asta atat de schimbatoare, sa fug de nebun, sa plang, sa urlu, sa spun porcarii noaptea la radio, sa beau gin si sa fumez in propria-mi cafenea cand toata lumea a plecat deja acasa, sa expun pe strazile din orasul meu, fotografiile facute cu inima si cu creierul asta tembel de-l detin de la o vreme...

Ah, draga jurnalule, chiar ma lasa memoria si nu reusesc sa-mi aduc aminte:

daca ti-am spus ca am gresit de mii de ori,

daca ai fost langa mine: cand m-am dat cu capul de pereti, cand mi s-au fugarit regretele acolo, in piept, unde le simt de obicei,
cand am ras pentru ca am simtit ca altfel o voi lua razna din cauza problemelor reale care imi alunga somnul mereu;
cand am pierdut,
cand am castigat...
da, mai ales cand am castigat.

Sti, mi-ar fi placut sa poti vorbi cu mine cand aveam chef de filosofeli inutile.
As fi avut nevoie de paginile tale sa ma inveleasca in diminetile in care as mai fi stat putin.
Mi-ar fi prins a dracu' de bine tacerea ta la sfarsitul fiecarui rand pe care l-am taiat de nervi pentru ca mi s-a parut ca n-a iesit bine...

Uite, draga jurnalule, ca am reusit sa murdaresc bunatate de pagini albe si tot n-am fost in stare sa-ti spun TOT ce-as fi vrut pana acum.

S-au strans 22 de randuri deja, o putem pune de-un manuscris draga jurnalule.


Stai, vreau sa te rog sa-mi iei un cadou... te implor, cauta undeva, oriunde si cumpara-mi... o sa ti se para stupid... dar sa nu te zgarcesti sa-mi iei de la anticariat... vreau sa-mi iei... cuvinte... cat mai multe... dar din suflet... cauta tu niste suflete, ca le cunosti deja pe toate si corupe-le sa-ti dea pentru mine cateva... sau fura-le... nu stiu, fa ce poti draga jurnalule si adu-mi cadou mii de cuvinte... sti... vreau sa le impart cu EA, pentru ca merita!

Multumesc, draga jurnalule!

P.S. Te iubesc! ( nu pe tine, pe EA )

Un comentariu:

  1. Si EA te iubeste si asa cum a facut-o si pana acum, va sta in continuare in stanga ta, privindu-te, scriind sau transcriind, admirandu-te, zambind sau plangand..mereu alaturi de tine. Va aprecia fiecare cuvant... se va bucura de fiecare litera... va pretui fiecare semn de punctuatie cu care vei "murdari" hartia alba..Pentru ca ea e..EA

    RăspundețiȘtergere