23 ianuarie, 2010

Nu, Domnule Paler, nu mai avem timp!


E 00.01. Teoretic se cheama dimineata. Practic, tocmai ai deschis ochii. Peste cateva secunde te trezesti ca ai fost agresat sexual pentru prima data : doctorul ti-a tras o palma la fundulet. Mai trec vreo doua minute. Habar nu ai cine esti, unde-ti sunt chilotii si nici nu-ti pasa ca te pisi pe tine. Gata, ai primit un nume. Oficial existi, evidenta populatiei stie de tine. E 1 noaptea (pardon, dimineata). Lumea din jur e entuziasmata pana la lacrimi pentru ca tu ai invatat o filosofie primordiala despre sistem : de fiecare data cand cazi, trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe. Tic-Tac. Te bucuri ca inca poti sa tipi fara sa fi privit curios. Acum poti chiar sa-ti exprimi sentimentele prin sunete universal valabile. Lumea te intelege dar inca iti vorbeste cu voce subtire, de sus. A mai trecut o ora. Esti in stare sa te imbraci singur, cu sireturile e mai greu, nu stii sa citesti ceasul, dar primesti o bulina rosie in piept pentru ca ai reprodus intocmai visul pentru care o sa pierzi toate orele de azi : o casuta, o gradina, cativa copacei si soarele galben in colt. Ehee, daca-ai stii cat de repede o sa inveti sa desenezi ploaia. Ti se ia ursuletul din brate si te trezesti ca trebuie sa cari pana dupa-amiaza un teanc de carti si caiete. Iti mai rapesti cateva minute - ai crede tu ca-s de pauza - in care incerci sa inghiti cu greu cele cateva responsabilitati. Tot aici, in timp ce te chinui sa mesteci, dai de primii tai prieteni, niste omuleti care crantane intre dinti o juma' de portie de regrete. Putin mai incolo observi ca langa tine se aseaza o fetita care miroase frumos. Poftim, nici nu-i trecut de 10 dimineata si tu renunti la jucarii pentru placerea de a tine pe cineva mai mare in brate. Daca ai noroc o sa va gasiti timp intr-o ora sa experimentati vreo 3 secunde de orgasm. Dar ce te faci ca dupa cateva minute, noul tau ursulet a invatat sa planga. Hopa, uite-o lacrima! Ai si uitat cum era. Insa poti sufla degeaba, ca de data asta nu mai trece. E trecut de amiaza. Ai scapat deja de carat cartile, poti incepe adevarata munca. In secundele astea care trec, incepi sa razi de cei treziti putin mai tarziu decat tine si incepi sa vezi cu ochii tai ce inseamna expresia "s-a facut tarziu pentru mine", pe fetele personajelor tale preferate, rand pe rand. Dar tu tot nu esti in stare sa intelegi ca peste cateva ceasuri va trebui sa te intorci acasa, caci de cateva secunde, s-a trezit un personaj care are nevoie la randul lui de un ursulet mare, mare care sa aibe grija de el. Se lasa seara, e tarziu, tu fugi prin ploaie spre asternuturile proaspat calcate. Te dezbraci de hainele care poarta mirosul intregii zile, fumul de tigara imprimat in ele iti trezeste prea multe amintiri. Iti iei pijamalele (de cand te stii tu, ti-au placut astea cu ursuleti), care pastreaza in ele parfumul de dimineata devreme. Tragi plapuma peste tine, e frig, tremuri... ssst, gata draga jurnalule, vad ca ti-e somn, atipesti... Nu te intreba daca are happy-end, iti voi citi restul povestii mai tarziu...

...desi ma indoiesc ca voi mai apuca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu