Mai da-mi un rand in viata ta

De cateva zile incoace ma simt tot mai rau. Faptul ca ma doare capul nu-i nimic nou, pentru stomac nu-mi mai fac griji demult, cu rinichii m-am obisnuit de cand m-am pisat cu pietricele, dar nu inteleg de ce trebuie sa ma intepe si in piept! Kilogramele se joaca neintrerupt cu mintea mea : cand ma bucuram ca m-am mai ingrasat putin, s-au hotarat sa plece de unde au venit. De unde au venit? M-am hotarat de ceva vreme sa-mi las parul lung. Nu stiu cat o sa mai am rabdare cu el, imi intra in ochi si imi sta in tot felul de moduri grotesc de ciudate. Ieri m-am barbierit. Urasc sa ma barbieresc. 

Ori imi impun eu, ori se intampla pur si simplu, dar de vreo doua saptamani imi vin in minte o tona de imagini si amintiri de care nici nu stiam ca ar fi existat vreodata. Toata viata mea, aceste cateva secunde pe care le am de trecut pe-aici, am ales sa regret ce am facut, decat sa regret ce NU am facut. Tocmai de asta am facut atatea tampenii. Ei bine, noaptea descopar ca am regrete cat sa-mi ajunga vreo trei vieti. Si cand ma gandesc ca, cel mai probabil, o sa mai am de fugit, de iubit, de gresit si de regretat atat de multe...

As bea un pahar de gin.

As fuma.

As merge acasa.

As sta in “Fifi” o noapte intreaga.

As conduce.

As conduce prin toata tara alaturi de EA si de un prieten bun, insotit la randu-i de EA a lui.

As face fotografii. As filma. As vorbi cu batranii. As publica.

Aseara am stabilit traseul, am facut calcule, am hotarat cui ii cerem ajutorul, am notat aproape totul pe hartie... tocmai mi-a venit o idee... ma opresc din scris sa i-o spun si Ei.

Hai, te pup draga jurnalule, te anunt maine de eventualele schimbari.

P.S. : Tu vii cu noi si ... o sa vezi, avem o surpriza pentru tine!