Martie 2006: o sa fac un scurt-metraj impotriva violentei domestice
Septembrie 2007: o sa intru la regie film la UNATC
Octombrie 2007: am propria mea emisiune TV, sa vezi ce de-a oameni de cultura or sa m-ajute
Februarie 2008: am scris prima pagina din “primul meu roman”, o sa public in curand
Martie 2008: imi voi face propria firma de publicitate, ideea e cretina rau, trebuie sa-mi iasa
Septembrie 2008: o sa intru la regie teatru la UNATC
Septembrie 2008: voi imprumuta bani de la banca, o sa ii investesc in ideea cu firma
Decembrie 2008: scriu “Nu omorati copiii”, in memoria Roxanei C. (maine? se fac doi ani de cand a plecat, Dumnezeu s-o odihnesca-n pace) , trebuie sa pun piesa in scena. Trag sfori, inchiriez Reduta, fac repetitii, o sa iasa in 8 dec.
Decembrie 2008: ea e EA, o voi face fericita, nu o voi supara niciodata, mai spal din pacate
Februarie 2009: am mai scris cateva pagini din “primul meu roman”, anul asta sigur public
Iunie 2009: ies actele firmei, tiparesc 10 mii de flyere, pana in august o sa iasa pe piata
August 2009: plecam in Anglia, facem bani, ne intoarcem intr-un an, ii bagam in firma
Septembrie 2009: o sa investim mai intai intr-o calatorie de 2 saptamani prin tara la anul, publicam cartea, apoi in firma
Decembrie 2009: futu-i
Ianuarie 2010: mai avem timp putin, dar sigur o sa ne iasa ce vrem
Ieri: primesc un telefon, vor sa ii ajut la un scurt-metraj, benevol , maine ne vedem la o cafea sa discutam
Draga jurnalule,
Unde crezi ca vei fi maine? O zi obisnuita, nu? Poate scoala, poate munca, o cafea, un amic, o partida daca ai noroc.
Dar peste un an? Unde crezi ca vei fi? Ai sanse sa te muti in alt oras, nu? Sau poate singur, intr-o garsoniera? Ba nu, sigur iti dai demisia si iti gasesti alt loc, mai bun! Stai, ma insel, tu nu lucrezi, ai bani de la bietii parinti, peste un an, ehee, inca vei mai avea.
Ia zi-mi de urmatorii 5 ani! Simplu, asa-i? Gata facultatea, poate chiar si a doua, hai si un doctorat, te cunoaste tot poporul, mergi pe mijlocul drumului corect, cu fruntea sus. ( oare de ce , mereu cand ma gandesc la conceptul asta de “drumul vietii”, il vad ca fiind unul de tara si pe mine ma vad mereu singur? )
Si-acum, reda-mi visul, pt ca sigur il ai, despre cum o sa-ti fie peste 10 ani! O sa ai familie, casa , masina, o sa impresionezi pe toata lumea cu reusitele tale, asa-i?
NU! Nici nu te mai obosi sa iti imaginezi “cum vei fi” peste ceva vreme, pt ca ITI JUR ca nu vei fi acolo, draga jurnalule! Nu pt ca nu muncesti pana cazi in bot, nu pt ca nu esti destul de puternic, nu pt ca nu ai avea noroc, nu pt ca nu ai merita, ci pt ca VIATA si TIMPUL or sa ti-o traga atat de bine, incat ori o sa ai multiple orgasme de fericire, ori o sa-ti suflii in bucile rosii de durere.
Unde te grabesti, draga jurnalule, ce-i cu-atatea tipete, atatea laude, atata mandrie? De ce nu te asezi putin, sa discutam despre tine, despre mine? Hai sa vedem unde am gresit amandoi, sa bem o cafea, sa ne uitam in urma, sa plangem pt ca avem regrete, sa ne bucuram pt ca avem atatea amintiri superbe, sa ne uitam in jurul nostru, sa ne dam seama unde suntem si-apoi se ne ridicam de pe scaune, sa dam cu pumnu-n masa si , ‘tu-i pisica ma-sii de treaba, hai sa ne punem pe TRAIT si sa facem pe dracu-n patru sa nu mai gresim, sa fim siguri ca NOI o sa luam VIATA si TIMPUL de par, o sa le dam pantalonii jos si-o sa PROFITAM DIN PLIN DE ELE!
Hai, Doamne’ajuta! Te pup, draga jurnalule, cu drag si exagerat de mult dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu