Asteptand pixul si foaia mi-am adus aminte de o fata in alb, dansand pe un zid de caramida. Bunica ne punea sa aducem apa de la fantana, sa punem la legume si la zmeura. Fumez si scriu si ascult piese care ma imping spre amintire. Cand visam din cauza alcoolului sau al ierbii, ne imaginam personaje pe care le punem sa faca lucruri marete. O fotografie ma arunca intr-un sat cu iarba pana la gat, umbland in pantaloni albi dupa o caruta, in care se ascunde singura fiinta din sat si din lume, iubita-mi nebuna, cu parul scurt, fugita la mine pentru a-si trai nebunia, primind priviri indragostite, raspunzandu-i-se in acelasi mod, mazgalit pe maini, in timp ce-si construia un personaj din pamantul ud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu